|
Noi, tinerii, de cele mai multe ori tindem să apreciem frumusețea sub toate formele ei, dar tot mai rar vezi oameni capabili să iubească necondiționat și asta pentru că fie nu are cine să-i învețe să facă acest lucru, pentru unii de rutină, fie că consideră că aceasta nu reprezintă o acțiune interesantă pentru ei, sau care pur și simplu nu le merită eforturile.
Pe data de 4 noiembrie, 70 de tineri din toate colțurile republicii, inclusiv din Chișinău au mers să ofere dragoste și înțelegere copiilor de la Centrul de plasament pentru copii de vârstă fragedă din Chișinău, copii care nu au parte de dragostea paternă și nici de căldura căminului familiar. La intrare în centru o mulțime de ochișori triști și neîncrezători ne-au întimpinat cu un zâmbet amar sau chiar șters. Deodată, chipurile vesele și pline de viață ale tinerilor veniți în ajutor s-au posomorit brusc, deși au existat și suficienți oameni entuziasmați care considerau că nu e chiar mare lucru să ai grijă de niște pitici. Până la urmă experiența a fost destul de proeminentă întrucât atât tinerii cît și copiii s-au atașat mult unii de alții în doar câteva ore cît au stat împreună și s-au primblat prin grădina zoologică.
Posibil pentru cineva ar părea foarte banal acest lucru, dar angajații Centrului au declarat că cele câteva ore de grijă și dragoste oferite de voluntari nu pot șterge lungile zile în care ei stau cu ochii plânși privind pe geam în așteptarea părinților, în așteptarea unor brațe primitoare.
Clipe de profundă tensiune sufletească s-au perindat prin inimile voluntarilor veniți aici cu o forță sufletească enormă și convingeri puternice mai ales în clipele în care copii spuneau mama băieților voluntari din proiect. Unul din voluntari a spus: nu mi-aș fi putut imagina niciodată că un copil de numai 3-4 ani poate strânge atâta durere pe care nu o poate evita nimeni.
Acțiunea pe care au desfășurat-o cei 70 de tineri participanți la Training-ul din perioada 3-5 noiembrie, de la Pretura Primăriei Sectorului Centru, la inițiativa Serviciului pentru Pace, demonstrează o dată în plus că deși lumea din jurul nostru este mult prea grăbită ca să observe pe cei care au nevoie de ajutorul și dragostea noastră, există totuși tineri care au învățat să iubească și să ofere dragoste necondiționat tuturor celora care au nevoie de ea.
Iulia Sîrghi, Elevă Clasa XII-a la Liceul Teoretic "Alexandru Donici" din s.
Peresecina, r-ul Orhei
|
We youth often tend to estimate beauty
in different ways, but unfortunately, in our days too seldom you can
find people that love and care unconditionally, and that is because nobody teaches them
about that or they consider such as an boring action and simply dont
make any efforts.
On 4 November 70 youth from different regions, inclusive Chişinău, went to offer their love and sympathy to the children from
Chişinău's orphanage. These are children depraved of pattern love and familiar warm. I can remember now those doubting and sad eyes that welcomed us with a bitter smile on childrens faces at the Placement Center. Suddenly, merry and full of life youths faces that came to help, became gloomy at once, even if
many delighted volunteers considered that It is not a such a big deal to watch after some dwarfs. It was a good experience. In a short period of time
youth and children created the atmosphere of a deep friendship walking together
to the ZOO.
One could consider such things banal but Centers employees declared:
couple hours of love and attention offered by volunteers can not substitute the love and care
these children expect from their parents". Volunteers were deeply
touched when children called mama even to the boys. One of the volunteers
declared: Its unbelievable how can a 3-4 year child keep inside so much pain and nobody can
help him to get rid of it". Action unfolded by almost 70 youth participants at the training lasted 3 days
and has proofed once again that even though people around us are always
to busy to remark those who needs our love and help, there are young
people that can offer unconditional love to those who need it the most.
Author: Iulia Sîrghi, Schoolgirl-XII- Alexandru Donici Liceum from Peresecina village, Orhei district.
Translated by: Rodica Sandu, "Moldova State University"
Student.
|